Best escort Bucharest sau lupta pentru mai bine

Omul invata din greseli. Imi amintesc secventele in care mama pretindea sa stiu totul si se supara si ma certa aspru, cand nu eram perfecta. Toti avem dreptul la greseli mici, mai ales ca invatam din ele. Fie ca ne raportam la o diciplina de studio, la o profesie sau la fapte: “A gresi este omeneste.”
Nu este drept sa fii prea exigent cu copilul tau, dar nici pre permisiv. Echilibrul este pozitia etica si trebuie sa invatam sa il cultivam.

Eram la cules de prune, cand cel care le cumpara de la noi a inceput sa ma verifice, sa vada daca stiu tabla inmultirii. Avea un baietel de ceeasi varsta si dorea sa ne compare. In timp ce copilul lui era rasfatat si nu facea nimic, eu adunam frucute in rand cu adultii.

Stiti etapa aceea din viata, cand parintele isi aduce copilul in fata musafirilor si il obliga sa recite poezia uriasa invatata pentru serbare, sa faca impresie? In perioda aceea prin asta treceam eu. O greseala sau un refuz si s-a zis cu linistea copilului! Eu nu am fost chemata in sufragerie, fiindc eram la cules de prune.
Ma deranjau degetele lipicioase si mai ales faptul ca tocmai atunci imi venea parul in ochi sau mi se ridica rochia si trebuia sa o indrept. Sa nu mai spun de prunele care imi veneau cu viteza in cap din pomi.
Ma ameteau. Am spus fara greseala tabla inmultirii si am facut impresie oamenilor acelora straini, pana cand am ajuns la 9 x 7. Atunci m-am blocat. Am spus un rezultat gresit si mama mi-a spus doar atat:
-Lasa ca vorbim noi dupa aceea!

Stim sa traduc perfect cuvintele acelea. Ma asteptau vremuri grele. Ma pregateam cu mintea mea de copi de discursul plin de reprosuri:

„M-ai facut de ras in fata oamenilor si noi ne straduim ca nimic sa nu iti lipseasca!”
In realitate ma lipseau de empatia lor. Eram un copil cu limite, care putea gresi cand era stresat, dar mama nu imi permitea sa gresesc.

Asa, am crescut cu gandul ca nu am voie sa gresesc, ca nu imi este permis sa pierd vreo competitie, fiindca ii fac de ras pe parintii care au investit in mine.
Eram copil si din cauza presiunii pe care o pusesera pe mine, plangeam cand pierdeam la tintar. Este o mare tragedie sa nu stii sa pierzi si sa nu ai incredere in tine, chiar si cand gresesti.
best escort Bucharest inseamna libertate deplina si empatie si mai ales incredere in tine!

Omul trebuie sa fie constient mereu de limitele sale de orice natura, fara sa exagereze. Ce inseamna acest lucru? Nu are voie sa spuna:„Nu pot!”, dar nu trebuie sa planga si sa se consume cand pierde un concurs sau o proba la care il supune viata, cand comunica un rezultat gresit si cand nu poate duce la bun sfarsit o anumita sarcina.
Copilul care aduna prune a crescut cu teama coplesitoare de esec. Mult timp nu avea curaj sa ridice mana sa raspunda le vreo intrebare de-a profesorului, de teama sa nu fi uitat 9 x7.

Avem raspunsul pe care nu il stia nimeni in minte, dar imi era teama sa ridic mana si sa il spun. Ma durea linistea inmormantala din clasa si in mintea mea se ducea o lupta:

-Hai, ridica mana si spune! Nu vezi cum s-a intristat profesorul ca nimeni nu stie?
Profesorii inteligenti stiau ca eu stiu raspunsul, dar ma framant sa il spun cu voce tare si atunci ma numeau si asteptau sa ma ridic.

Mi-a fost greu sa depasesc degetul amenintator al mamei, cand se misca ritmic la serbarea scolara la care eu incurcasem versurile de emotie. La toate acestea ma gandeam la ultima serbare la care am participat in calitate de profesor de data acesta. Erau in sala copii si mamele lor si serbarea era inchinata mamei. Multi dintre recitatori s-au incurcat si au izbucnit in plans. Una dintre fetite s-a refugiat in bratele mamei si m-am bucurat sa vad ca mama isi accepta copilul cu limitele sale cu tot.

Coplesita de emotii ca trebuie sa recite in sala aceea plina, nu a stiut ce sa mai spuna si a inceput sa planga. Am simtit nevoia sa aplaud la sfarsit, pentru a o incuraja. Copila s-a linistit in bratele mamei sale.
La sfarsitul activitatii, participantii au laudat momentele valoroase, dar cel mai mult mi-a placut urmatorul discurs:

„Mamicilor, am un mesaj pentru dumneavoastra! Ati fost in sala alaturi de copiii dumneavoastra si i-ati auzit recitand versuri in onorea domniilor voastre. Mi-ar placea sa am siguranta ca nu ii veti certa acasa ca s-au incurcat. Stiti de ce? Emotiile lor demonstreaza faptul ca sunt sinceri. Va iubesc asa de mult, incat au izbucnit in lacrimi!”

„Oare nu a fost si ea certata, cand a fost copil fiindca se incurca la poezie?”, m-am intrebat. Poate ca sursa empatiei se afla in experiente amare care isi au radacina in trecut.
Apreciez parintii care sunt alaturi de copiii lor, cand acestia au esecuri si nu pot uita ce mi-a spus o mama, cand baiatul ei de 25 de ani a fost parasit de iubita lui:

-Toata noaptea l-am tinut strans la piept si am plans impreuna, fiindca nu am vrut sa creada ca trece singur prin acesta nenorocire. Isi facuse planuri serioase cu ea, iar fata l-a anuntat ca iubeste un alt baiat.
Dragi parinti, fiti empatici cu copiii vostri fiindca in viziunea lor, voi reprezentati aripile ocrotitoare care trebuie sa ii acopere pana in ultima clipa!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.