Procesoare versus neuroni

De la inventarea roţii omul tot adaugă, în panoplia cunoaşterii, invenţii care să-i îmbunătăţească viaţa şi de cele mai multe ori reuşeşte. Din acest punct de vedere, procesorul nu e cu nimic mai special decât roata sau orice altă descoperire menită să ajute omul în activitatea lui. Deocamdată mulţi cercetători se chinuie să înţeleagă cum funcţionează creierul, cum se stabilesc legăturile între neuroni, cum se comunică informaţia între celulele nervoase şi asta chiar şi pentru ca să poată găsi noi metode de optimizare a procesorului, ca să poată proiecta un  procesor mai mic, capabil de mai multă putere de calcul şi toate astea cu un consum tot mai mic de energie.

Când, cu ajutorul milioanelor de procesoare ultraperformante, cercetătorii vor reuşi să afle toate secretele creierului uman, toate secretele felului în care neuronul interacţionează pentru a stoca şi transmite informaţia, toată complexitatea acestui ultramegasuper computer numit creier, abia atunci o să putem vorbi despre un salt major în dezvoltarea procesorului.

Se ştie că omul foloseşte, deocamdată, doar o mică parte din uriaşele posibilităţi ale creierului uman aşa că, poate cu ajutorul procesoarelor tot mai puternice, va învăţa să-şi utilizeze mult mai bine acest minunat „calculator personal” numit creier, să ajungă la un randament mult mai bun de utilizare a forţei, încă latente, a creierului. Şi dacă utilizâand doar o mică parte din capacitatea creierului, omul a putut inventa procesorul cu frecvenţa de 8,4 GHz, oare ce ar putea realiza dacă va folosi 80% din creier ?

Dacă până atunci vor fi dezvoltate tehnologii care să permită realizarea omului hibrid, omului bionic sau cum se va mai numi el, tehnologii care să poată înlocui anumite funcţii ale neuronului, pierdute din cauza unor accidente sau a unor boli, voi fi foarte mulţumit pentru că aşa, cu ajutorul tehnologiei şi al procesoarelor miniaturizate dar foarte puternice, omul va avea mai mult timp să se concentreze pe dezvoltarea laturii sale artistice, sportive şi creative. Sânt convins că, creierul uman poate face faţă şi se poate adapta indiferent de viteza de calcul pe care o vor obţine procesoarele în viitor. Sper că omul, cu al său creier, va reuşi să folosescă tehnologia indiferent cât va evolua aceasta, în favoarea sa şi că nu va repeta greşelile trecutului, greşeli care au dus la dezvoltarea unor tehnologii de distrugere a vieţii.

Dacă se va reuşi implementarea neuronului în procesor şi nu a procesorului în creier abia atunci trebuie să începem să ne temem că evoluţia omului va luat sfârşit şi că de atunci inainte, vom asista la evoluţia procesorului,  o evolutie foarte periculoasă nefiind controlată de către creierul uman.

Când un proceor va accesa contul sau de cumpărături de pe un magazin online şi va pune în coş un milion de neuroni putem spune ca se apropie sfârşitul umanităţii … sau sfârşitul  articolului pentru etapa nr.  12 a concursului SuperBlog 2011

 

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.