„Revoluţie” sindicală

revoluţia sindicalăÎn această săptămână au început protestele sindicale şi aproape că nu mai contează pentru ce protestează pentru că în prim plan apar aceleaşi figuri prafuite de lideri sindicali . La întrebările reporterilor, liderii sindicali spuneau că dacă nu le vor fi rezolvate cerinţele, vor trece la alte forme de protest putând ajunge până la revoluţie sindicală. Şi acum întrebarea întrebătoare … oare această revoluţie sindicală va avea şi o componentă internă ? Sau membrii de sindicat încă nu conştientizează că liderii lor au fost părtaşi cu politicienii la degradarea mediului economic în România ultimilor 20 de ani? Ca să fiu puţin rău pot spune  că liderii de sindicat sânt mult mai vinovaţi decât politicienii şi asta pentru că după 1990 politicienii au tot făcut rocade pe la guvernare şi fiecare are doar o particică de vină dar liderii sindicali au cam ramas aceeaşi, în afara de doi care au „dezertat” din mişcarea sindicală şi au optat pentru politică – a se vedea cazurile Miron Mitrea şi Victor Ciorbea.  Mai crede vreun sindicalist că aceşti lideri ai lor se luptă cu guvernanţii pentru a rezolva ceva în folosul membrilor de sindicat ?  Nu ar fi mai indicat să înceapă o revoluţie sindicală în interiorul marilor confederaţii, să-şi primenească structurile, să-şi aleagă lideri noi şi să renunţe la cei care timp de 20 de ani au fost deacord cu toate măsurile şi manevrele guvernanţilor pozând doar în mari luptători pentru drepturile sindicale.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.