Studioul Wow Agency sau cafeneaua cocheta cu lucruri vechi

Nu stiu de ce oamenii pretuiesc lucrurile acelea vechi si de cate ori vad acest lucru imi pare rau de cele pe care le-am aruncat. Masina de dactilografiat nemteasca!!! Am dat-o la gunoi si analizez acum ce efect au obtinul cei care au amenajat cafeneauau cocheta cu lucruri vechi si foarte vechi.
M-am suparat pe ea ca am incercat sa dactilografiez ceva si nu mi-a iesit. Fierul de calcat cu aburi, la fel l-am aruncat. In dulapul vechi din lemn, avand in spate un zid din caramida stau cesti vechi si mici in care incape un deget de cafea, obiecte de decor fascinante.

Studioul Wow Agency este modern si luxos, in timp ce cafeaneau in care am intrat este racordata la secolul in care traiesc si totusi ancorata in trecut.
La intrare, o copaie din lemn sau covata din colindele lui Hrusca, plina de boabe de cafea. Tablouri vechi, masini de cusut cu picior in loc de mese si tavi ce imita foarte bine argintul.

Aici cafeaua este macinata pe loc, iar daca ceri apa cu gheta, esti servit cu generozitate. Apa ma racoreste, in timp ce cafeaua ma energizeaza. Fac poze si vanzatoarea nu imi spune sa nu mai fac. Conexiunea la internet este de nota 10, dar astazi am spus de la inceput ca va fi ziua aceea fara internet si fara scris, ziua libera de mers pe jos, de cautat lucruri dragute pentru mine si pentru cei dragi.
Am intrat aici dupa cafeaua buna pe care am vazut-o in pachet. Am primit-o premiu la o campanie si mi-a placut ca punga a venit cu sistem de sigilare si m-am calicit, fiindca am baut numai cu cei foarte apropiati din ea.

A trebuit sa ajung la jumatatea vietii, sa am acces la lucrurile bune si foarte bune, sa nu ma mai sperie pretul si sa pot cumpara cam ce doresc.
Mi-ar fi prins bine toate acestea la tinerete, dar mai bine mai tarziu, decat niciodata!
Ma simteam atat de strivita atunci de tot ce ma inconjura! Intram cu sfiala in magazine, de teama ca vanzatoarele ma ghicesc: stiu ca nu am un ban in plus si nu va trece mult, pana ma vor da afara.

Acum deschid multe usi cu siguranta celui care castiga destul de bine, cu toate ca munceste de imi sar capacele. Poate ca daca nu as munci intens, m-as plictisi.
Umbra trecutului se tine dupa mine, fiindca am ramas aceeasi persoana cu bun simt. Stiu cat de greu se castiga banii, de aceea nu innebunesc vanzatoarele, nu ma prefac ca vreau sa cumpar, daca nu am intentia asta si nu scotocesc prin produse, sa le aseze ele la loc, fiindca: „Nu au alta ocupatie”.
Sunt multe cafenele in oras, dar cea in care ma aflu este cu totul si cu totul originala, tocmai de aceea ma indeamna la visare.
Tonurile maronii sunt atat de frumoase, de parca esti acasa sau la bunica si te-au asteptat sa le treci pragul si sa bei o cafea.
E cald afara, racoare aici si totul verde in jur si poleit cu razele topite ale soarelui. Trebuie insa neaparat sa trec si intr-o zi de toamna, cand frunzele vor cadea randuri-randuri colorate din pomi sa teasa covorul toamnei sub picioarele oamenilor sau cand va fi cenusiu toul in jur. Sunt sigura ca aici va fi cald si bine.

Sau sa vin cand ninge, sa ma scutur de zapada in prag, sa intru cu fulgii pe frunte, sa vada si ei frumusetea de aici.
Sa cante incet colinde, pe strada sa vad oamenii trecand cu brazi si cu cadouri, iar inima mea sa dea in clocot de fericire, cum da in saptamana Craciunului.
Albul de afara sa lumineze tonurile maronii de aici si sa miroase a cafea rasnita proaspat.
Doamne, ma aflu la jumatatea vietii si nu ma mai satur de viata! Este atat de frumos in jur, mai ales cand oamenii sunt calzi, cand libertatea pluteste pretutindeni in zare si cand mergi totusi in siguranta prin oras.

Am pierdut mult, fiindca m-am orientat greu pe harta vietii, dar niciodata nu este tarziu.
Ies din cafenea din nou sub soarele arzator si curg catre metrou in acelasi timp cu valul de lume. Fac parte din multime si totusi sunt originala, cum este cafeneaua pe care am indragit-o printre cele moderne.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.