Vizita la Sarmizegetusa Regia

O lecţie de viaţă şi istorie în vechea capitală a dacilor – Sarmizegetusa Regia

În cadrul evenimentului “#EnjoyHD – Expediţie foto în Instagram” am făcut o excursie în vechea capitală a dacilor. (#EnjoyHD a fost un eveniment organizat de Eventur si Enjoy Diversity, in parteneriat cu Consiliul Judetean Hunedoara,  Conacul Archia,  Michelin Romania  si  Autonom Rent-a-Car.) Cu toate că mi-am dorit, până acum nu am apucat să vizitez nici Sarmizegetusa Regia şi nici celelalte cetăţi dacice: Costești-  Cetățuie,  Costești-Blidaru, Cetatea Luncani Piatra Roşie,  Cetatea Băniţa, Cetatea Căpâlna sau asezarea de la Feţele Albe, aşa că această ocazie a fost cum nu se poate mai binevenită.

Am plecat de la Conacul Archia, pe o vreme destul de noroasă, împreună cu Ina Popa, Bogdan Ciuclaru, Dan Dragomir şi avându-l ca şofer pe Radu Bădoiu căruia trebuie să-i mulţumim pentru că ne-a transportat în siguranţă şi ne-a suportat pe tot parcursul zilei. Pe drumul spre Costeşti am mai făcut o mică oprire pentru fotografierea unei turme de oi ce păştea liniştită sub supravegherea ciobanului şi a câinilor.

Organizatorii evenimentului, Toma Nicolau şi Alex Filip ne-au intermediat întâlnirea cu „ultimul dac din munţii Orăştiei” Vladimir Brilinsky – administratorul sitului de la Sarmizegetusa Regia – pentru a ne fi ghid în acea zi ploioasă aşa că la ieşirea din Costeşti ne-am întâlnit ghidul şi am făcut o pauză de cafea şi de intrare în atmonsfera istorică a acelor locuri. Pe timpul pauzei – care s-a cam prelungit – Nunu Brilinsky ne-a făcut o scurtă dar documentată prezentare a dispunerii cetăţilor din munţii Orăştiei şi a importanţei sociale si culturale a capitalei dacilor, Sarmizegetusa Regia.

Dacă până la Costeşti soselele au fost bune, ultimii kilometri spre Sarmizegetusa Regia trebuie parcurşi pe un drum încă nemodernizat aşa că, împreună cu Ina am trecut în maşina domnului Brilinsky (ceilalţi colegi continuând drumul în maşina lui Radu). Până am ajuns la destinaţie Nunu Brilinky a continuat să ne povestească despre daci, despre cetăţile dacice şi să răspundă cu multă amabilitate întrebărilor noastre.

Despre Vladimir Nunu Brilinsky, înainte de această întâlnire, ştiam doar ce am mai citit prin diverse articole de pe net, articole care nu întotdeauna îi erau prea favorabile. Nu obişnuiesc să plec la drum cu idei preconcepute aşa că am aşteptat întalnirea cu el cu inima şi mintea deschise şi bine am făcut, pentru că am descoperit un om foarte dedicat istoriei dacilor, un om de omenie care povesteşte cu muuultă pasiune despre Sarmizegetusa Regia şi despre istoria dacilor, amestecând cu umor şi naturaleţe amintirile personale cu legendele şi cu cercetările specialiştilor. Din vorbă în vorbă chiar am avut surpriza să descoperim că avem o cunoştinţă comună, pe Cătălin Borangic, un alt pasionat de istoria dacilor despre care am mai amintit într-un articol mai vechi în care am prezentat doua filme despre istoria dacilor.

Când am ajuns la intrarea în Sarmizegetusa Regia am fost întâmpinaţi de oamenii care asigură paza sitului arheologic de la care am aflat câte ceva despre numărul de turişti care viziteaza acest monument. În acea după amiază, până la ora la care am ajuns noi acolo erau deja peste 90 de bilete vândute şi asta într-o zi în care temperatura a fost de doar 7 ° şi a plouat destul de tare. Ne-au spus că în perioada de vară au avut şi peste 800 de bilete vândute într-o singură zi. Sper doar ca măcar o parte din banii încasaţi pe biletele de intrare (care de fapt sînt foarte ieftine: 5 Lei pt. adulţi şi 2 Lei pt. copii) să fie reinvestiţi pentru a pune în valoare acel crâmpei de istorie şi pentru a asigura cât mai multe facilităţi turiştilor de bună credinţă.

După ce au sosit Radu Bădoiu, Dan Dragomir şi Bogdan Ciuclaru am început vizita dar nu înainte de a mai avea parte de o mică lecţie de istorie chiar acolo, în faţa porţii de vest a oraşului cetate Sarmizegetusa Regia. Nunu Brilinky a continuat povestirile pe toată durata vizitei la Sarmizegetusa, vizită pe care am fost nevoiţi să o scurtăm din cauza unei ploi care a făcut ca temperatura de 7 °  să pară şi mai mică. Pe parcursul vizitei am văzut pe viu ce înseamnă expresia „dacii îşi zideau munţii” pentru că tot ansamblul de fortificaţii şi temple de la Sarmizegetusa Regia se află pe terase întărite cu ziduri de sprijin. Acum, după preluarea în administrare a sitului arheologic de către Consiliul Judeţean Hunedoara, a fost curăţat lăstărişul din pădure şi aceste terase se pot observa foarte bine.

Din anul 1999 ansamblul cetăţilor dacice din munţii Orăştiei face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO dar acest areal este cuprins şi în Parcul Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina astfel că cercetarea arheologică în perimetrul acestui sit arheologic este oarecum în coadă de peşte. Conform legislaţiei actuale, copacii cuprinsi în Parcul Natural din zona Sarmizegetusa, nu pot fi tăiaţi – chiar dacă sînt bătrâni şi nu prezintă mare interes economic d.p.d.v. forestier – iar sub acei copaci zac încă multe construcţii şi obiecte din perioada preromană a Daciei.

O furtună violentă din această vară a trântit un copac iar atunci când se lucra la înlăturarea copacului, care bloca drumul secundar spre incinta sacră, printre rădăcinile lui a fost descoperită o matriţă hexagonala din bronz care se crede că era folosită pentru realizarea tiparelor destinate turnării unor piese decorative din aur şi argint. Şi uite aşa, copacii protejaţi de lege, încă acoperă muuulte vestigii ale vechii capitale a dacilor, mai ales că cercetările arheologice nu cred că au cuprins mai mult de 10% din acel spaţiu.

La plecarea de la Sarmizegetusa Regia am mai făcut un popas în care am profitat de ospitalitatea ghidului nostru – Vladimir Nunu Brilinsky – şi unde ne-am încălzit în jurul unor ceşti de ţuică, fiartă cu zahăr foarte ars dar, din păcate, n-am reţinut denumirea locală a respectivului preparat. Cu sau fără denumirea specifică, pot spune că la gust a fost foarte bun şi de încălzit ne-a încălzit :). Dacă nu trebuia să ne întoarcem încă în acea seară la #ConaculArchia cred că ne-ar fi apucat dimineaţa ascultându-l pe Nunu Brilinky cum povesteşte despre daci, despre Sarmizegetusa Regia sau despre „aventurile” pe care le-a trăit în lupta cu vânătorii de comori sau cu diverşi dezaxaţi mistici.

 N-am scris nimic despre ce puteţi vedea la Sarmizegetusa Regia pentru că există pe net numeroase descrieri ale capitalei dacilor (unele mai tehnice, altele mai subiective) şi mai ales, n-am scris pentru că Sarmizegetusa Regia trebuie văzută personal iar dacă aveţi norocul şi de un ghid aşa cum am avut noi,o să fiţi de-a dreptul încântaţi şi o să uitaţi greutăţile drumului … drum care pentru anul viitor are asigurată finanţarea pentru asfaltare aşa că la anul în toamnă sper să reuşesc să merg pentru câteva zile în zonă, ca să pot vedea şi celelalte cetăţi şi să mă reîntâlnesc cu Vladimir Nunu Brilinsky, cel care spune despre el:

Sunt dac până la moarte şi dincolo de ea. Nu vreau să schimb lumea, ci doar să-i atrag atenţia atunci când o ia razna.