A început Pato cu un articol despre dependenţa de online iar Gabriel a trasformat problema în leapşă aşa că hai să vedem dacă sîntem dependenţi de online sau dacă avem puterea să ne recunoaştem gradul de dependenţă şi cât de mult ne afectează viaţa această dependenţă modernă … sau poate vom arunca toata vina în spatele celor care ne oferă diverse facilităţi pentru a ne petrece cât mai mult timp online.
Nici nu ştiu dacă e chiar corect să vorbim de „dependenţă online” ca despre o boală, pentru că n-am prea auzit pe nimeni să vorbească şi să facă analize despre dependenţa de pantofi. Păi şi pantofii îi folosim în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi şi în afara unor cazuri izolate (cei/cele care cumpără sute de perechi de pantofi doar pentru că pot şi le plac) nu prea cred că poate cineva afirma că suferim de o gravă dependenţă pantoficească :).
Poate e puţin exagerată paralela pe care am facut-o cu purtarea pantofilor dar, în anul de graţie 2013, a fi online, a fi informat la timp este mai mult o necesitate. Dependenţă /boală devine doar atunci când, după cum foarte bine spune şi Tudor în acest articol, nu mai ştim să alegem marfa de pe tarabă.
Cu toate că ştiu că există şi nu pot fi ignoraţi sau scoşi complet din discuţia despre dependenta de online, chiar nu vreau acum să fac referiri la cei care efectiv „o ard online” ore în şir jucând joculeţe pe reţelele de socializare pentru că ar trebui să-mi scriu părerea presărată cu prea multe bip-uri.
În comentariul de la articolul lui Gabriel Ursan am dat un citat dintr-un articol mai vechi dar care atinge tangenţial şi problema timpului petrecut pe internet sau mai bine zis a unei motivări a timpului, uneori prea mare, petrecut online.
O altă situaţie e cea în care după o perioadă de început, plină de elan şi pasiune, începi să constaţi că aloci cam prea mult timp bloggingului. Timp alocat pentru a te informa şi documenta ca să poţi scrie articole cât mai bune, timp alocat ca să te documentezi despre optimizarea blogului, timp alocat ca să interacţionez cu colegii din blogosferă …
Sînt multe aspecte de discutat despre dependenţa de online, despre cum ştim sau nu să ne administrăm timpul petrecut online, despre cum reuşim sau nu să filtrăm informaţiile pentru care ne petrecem uneori prea mult timp online … dar nu mi-am propus să trec chiar prin toate aceste aspecte pentru că vreau să mai las câte ceva şi celor care vor prelua această lepşă la care sper că îşi vor face timp să scrie Vienela, DanaP şi Ioan Săbăduş.
Multumesc ca te-ai gandit la mine, pentru leapsa. O sa incerc sa-ti raspund aici, mi-e mai comod asa. Subiectul e destul de vast, exista si studii in sensul asta, dar as vrea sa fac si eu distinctia pe care o faci tu intre cei care o ard la computer cu jocuri si chat-uri si cei care stau mult in online pentru ca se documenteaza, asa cum fac eu, sau lucreaza in domeniu, cum ar fi pr-istii care sunt obligati sa stea in permanenta pe retele.
Personal, mi-am dat seama ca in ultima vreme navighez online destul de mult cautand cate ceva, in detrimentul comunicarii. Online si nu numai. 🙂
Multumesc pentru raspuns.
Sunt cateva lucruri de spus dupa ce ajungem la anumite nivele. Sunt cateva feluri de dependenta si binenteles am sa preiau aceasta leapsa.
Multumesc.
Multumesc mult, Petre. Voi incerca sa raspund cat mai repede… 😉
Nu există dependenţă de pantofi, poate pasiune sau fetiş 🙂 Dar dependenţă de internet cu siguranţă există, este o componentă integrată vieţii noastre, fără de care avem impresia că nu mai putem trăi. Dacă această sursă de informare şi socializare ar dispărea peste noapte, sunt convinsă că ne-am putem (re)adapta, cum e vorba „orice învăţ are şi dezvăţ”.
Bineinteles ca orice invat are si dezvat.
Personal, cam o saptamana pe an (intr-o scurta vacanta) fac pauza totala de radio, televizor, telefon si internet … si am observat ca viata merge inainte chiar si asa :).
Ma numesc Robert, si sunt dependent de online 🙂 .
Antonela: daca ar dispare internetul ne va fi foarte greu sa revenim la stilul de viata dinaintea lui. Datorita internetului am ridicat share-ul de informatie la un alt nivel. Cei care il confunda cu o cale de taiat frunza la caini au ramas captivi in mentalitati specifice egoismului.
Nu ştiu cum alţii mai au timp şi de jocuri, când mie nu-mi 24 de ore într-o zi ca să fac ce am de făcut.
N-am mai văzut de destulă vreme un film, ca să am timp să mă documentez, să scriu, să citesc ce scriu alţii,
sa comentez etc.
Cu toate că mi se pare indispensabil, aş putea trăi fără online, poate aş recupera ce am amânat pe alte planuri.
Cert e faptul că n-aş face-o decât obligat. Asta înseamnă că sunt dependent? Habar n-am.
adevarul este ca petrecem online minim 8 ore pe zi, ceea ce e o anumita dependenta
Am stat o luna fără și n-am murit , din contră chiar a fost plăcut. A fost primul concediu cu adevărat după câțiva ani. Însă am stat și 5 zile fără net și îmi venea sa mă urc pe pereți, aveam multă treabă și din cauza unor proști a trebuit să rabd. Deci, depinde de fiecare.
Eu cred ca am o mica dependenta de online, petrec cam mult timp in acest mediu, totusi nu il pierd aiurea, deobicei ma documentez. Munca de documentare nu o etichetez drept dependenta, eu as baga la dependenta doar retelele de socializare, messengerul, jocurile.
Important este sa nu se exagereze pentru ca poate dauna vietii de cuplu si nu numai…
o mica placere vinovata as spune in cazul meu depedenta totusi e mult spus…cel putin in cazul meu.
Bucur, negarea e primul semn 🙂
Petre, multumesc ca ai preluat aceasta leapsa de la mine.
Dependenta de online exista si nu trebuie tratata cu superficialitate. Vei citi articolul meu din finala BlogWars 3 si probabil vei observa mesajul mai mult sau mai putin vizibil. Uite de aia e atat de frumos sa petrecem timpul #maibineimpreuna , chair si pe internet :).
De dependenta de online am putea vorbi cand ne afecteaza viata personala, cand uitam sau ignoram viata de zi cu zi, altfel faptul ca citim 5, 12 ore sau ca facem ceva util, productiv, munca, nu putem numi ca fiind dependenta daca nu afecteaza celelalte sarcini zilnice. Totusi cand tot ce facem e doar sa jucam jocuri 10 ore, sau sa urmarim non-stop ce likeuri mai dau prietenii pe Facebook, atunci e dependenta.
Mai tarziu, dar sunt dependent de online 🙂 http://www.mieresabadus.ro/dependenta-de-online/
Mai bine mai tarziu decat niciodata 🙂