După 20 de ani

Nu, nu e vorba despre romanul „După 20 de ani” de  Alexandre Dumas tatăl, ci de o mică excursie cu CFR-ul în locul „de unde se dă ora exactă”. Am mers dupa 20 de ani cu trenul şi întâmplarea a făcut ca acest drum să fie la Bucureşti. Despre Bucureşti nu prea am ce să zic … nu sînt vreun fan al acestui oraş aşa că voi bombani puţin despre CFR şi despre prea minunatele servicii pe care le oferă.

Am plecat din Reşiţa Joi seara, cu bilet cumpărat la vagonul de dormit dar locul în vagonul de dormit era doar de la Caransebeş pentru din Reşiţa pleacă (acum în perioada de vară) doar un vagon de clasa a 2-a (Reşita Mangalia.) Cu toate că era vagon de clasa a 2-a, era dotat cu prize dar cu toată caldura nu avea aer condiţionat funcţional… am zis că nu o să mor de cald până la Caransebeş pentru că nu sînt decât 40 km, adică o oră de mers.

De la Caransebeş am schimbat vagonul şi am nimerit într-un vagon de dormit model vechi, fabricat parcă înainte de intrarea romanilor în Dacia. Despre aer condiţionat nici vorbă, aşa că în loc să mă odihnesc am stat mai mult în picioare, pe hol, pentru că în compartiment nu se putea respira. Ocupantului celuilalt pat venea de la Timişoara şi cu toată căldura a dormit oarecum liniştit dar transpirat şi a fost total împotriva deschiderii geamului. Concluzia – bani plătiţi degeaba pentru un loc la un vagonul de dormit.

Din fericire trenul nu a avut mare întârziere şi am ajuns la timp în Gara de Nord din Bucureşti. Gara de Nord arată la fel sau poate chiar mai rău ca acum 20 de ani. În afară de apariţia mai multor chioscuri şi tarabe, a unor fast food-uri e cam aceeaşi mizerie, rugina  şi lipsă de comfort pe care mi le amintesc de la ultima vizită.

După prânz am şi plecat înapoi iar de acestă dată am luat bilet la clasa a 2-a, la mai puţin de jumătate de preţ faţă de vagonul de dormit (90 de lei faţă de 200). De această dată vagonul a fost relativ curăţel, a funcţionat tot timpul aerul condiţionat aşa că întoarcerea spre casă a decurs mult mai bine exceptând întârzierea de o oră.

Sper să nu repet experienţa cu CFR-ul decât, ca şi în continuarea romanului „După 20 de ani” ,”Vicontele de Bragelonne” sau  Zece  ani mai târziu :).

Singura parte bună a acestei scurte excursii a fost faptul că am transformat un link într-o strângere de mână – am reuşit, în sfârşit, să mă întâlnesc şi să dau mâna cu Cristian China-Birta aka chinezu.eu. Pentru că vizita a fost scurtă am uitat să fac o fotografie de la aceasta întâlnire, aşa că rămâne să mă credeţi pe cuvânt.

Latest Comments

  1. Yamasha 28 iulie 2013
  2. Cristian China-Birta 29 iulie 2013
  3. Alexandru Budici 29 iulie 2013
    • Ion Ion Ion 6 august 2013
  4. Ana Q. 29 iulie 2013
  5. Laurențiu Trofoșilă 30 iulie 2013
  6. Gabriel Ursan 31 iulie 2013
    • D-Petre 1 august 2013
  7. cotos 31 iulie 2013
  8. Eduard 2 august 2013
  9. alina 3 august 2013
  10. Ionut 5 august 2013
  11. codvali 1 decembrie 2013
  12. Vasi 10 iunie 2014