Inspirat de un articol scris de Mihai, despre talent şi muncă am zis că nu strică să dezvolt puţin dezbaterea despre câtă muncă sau cât talent înglobează fiecare medalie căştigată de sportivii români la aceste JO.
Toată lumea vorbeşte despre medaliile de la gimnastică, despre talentul gimnastelor, despre talentul antrenorilor etc. Nu vrea să minimalizez absolut deloc meritele gimnastelor noastre, pentru că performanţele şi medaliile lor sînt obţinute după muuulte ore de muncă, după muuulte sacrificii personale dar se pare că mulţi uită care a fost prima medalie de aur cucerită de un român la JO de la Londra.
Despre gimnastele noastre, despre performanţele lor a auzit aproape orice român, fiecare dintre noi le-am văzut, de-a lungul anilor, cel puţin o evoluţie la un aparat, le-am admirat dăruirea şi perseverenţa aşa că performanţa lor transformată în medalii olimpice aproape că nu a surprins pe nimeni la fel cum nu ar fi fost vreo mare surpriză câştigarea unor medalii la canotaj masculin sau la feminin.
… dar aş fi tare curios să aflu câţi români au auzit că există o disciplină sportivă olimpică numită „pușcă cu aer comprimat – 10 metri” şi dintre cei care au auzit căţi ştiu cum se desfăşoară un concurs la o astfel de probă.
La pușcă 10 metri cu aer comprimat se trag 60 de focuri (de fapt pellete – niste bucatele de plumb aruncate prin ţeava armei de forţa aerului comprimat) , într-un interval de o oră şi 45 de minute. Sportivul poate stabilii singur ritmul de tragere (cadenţa ) dar trebuie să se încadreze, cu tot cu pelletele trase pentru încălzire, (care rămân, ca şi număr, la latitudinea sportivului), în acest interval de timp.
Se pot obţine astfel maximum 600 de puncte şi bineînţeles calificarea în fazele superioare ale competiţiei … asta până în finală unde punctajul se modifică puţin. Pentru exemplificare, şi pentru a vă da seama de dificultatea acestei probe, o să postez o ţintă oficială folosită la această probă olimpică. Pentru calcularea punctajului din finală mai apar, pe aceasta ţintă, alte 10 subdiviziuni, necesare pentru a putea face o departajare cât mai exactă. Diametru total al ţintei (pentru calibrul 4,5mm) este de 45,5 mm, diametrul cercului negru de 4 puncte este de 30,5mm, diametrul inelului de 9 puncte este de 5,5 mm iar diametrul punctului de 10 este egal cu 0,5 mm – totul încadrat într-un pătrat cu latura de 80 mm. Ţinta este amplasată la 1,4 m. înaltime faţă de sol.
După ce aţi văzut cum arată o ţintă de acest tip, încercaţi să vă imaginaţi cât de „spectaculos” este să stai 3 ore în sala de antrenament şi să tragi asupra unor astfel de ţinte, să reuşeşti să-ţi menţii concentrarea ora de ora, zi de zi şi „foc după foc” … şi asta fără să mai punem la socoteală „condiţiile” de antrenament … iarna cănd iţi îngheaţă mâinile pe puşcă, când din cauza temperaturilor scăzute nici armele cu aer comprimat nu mai funcţioneză la parametrii optimi sau vara când la 30-40 de grade îţi cam curge transpiraţia în ochi dar trebuie să ignori usturimea şi să finalizezi sesiunea de antrenament. Echipamentul unui sportiv de la această probă de tir, trage la cântar aproximativ 20 de kg. şi are scopul de a ajuta sportivul la menţinerea stabilităţii şi la protejarea sănătăţii pentru că o puşcă de 5.5 kg, ţinută în poziţie de tragere ore şi ore şi ore, poate cauza destul de multe probleme coloanei vertebrale.
Cine doreşte poate citi un interviu cu Alin Moldoveanu, publicat de Mediafax în data de 24 Iulie 2012.
Succes = 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie
Dacă nu sînteţi convinşi de adevărul acestei afirmaţii, vă rog să priviţi palmele unui halterofil, al unei canotoare sau palmele gimnastelor (uneori doar nişte copii de nici 14 ani) … sau, pentru exemplificare, aceasta fotografie (publicata de EZ) cu mâinile Roxanei COCOS, medaliată cu argint la JO de la Londra 2012.
… şi după toate aceste sacrificii, mai apare câte un ciutac nesimţit care dă cu noroi în munca unor sportivi.
Mare dreptate. Pe mine ma deranjeaza faptul ca sportul romanesc (cu exceptia fotbalului) nu este sustinut. Intreaba aleator cateva persoane, sa iti dea 2-3 nume de gimnaste din Romania, si in afara de Nadia nu o sa stie nimic altceva.
Chiar am ramas surprins de performantele Sandrei Izbasa si a Catalinei Ponor. Pacat ca sunt „sustinute” doar de ochii lumii. In fotbal se spala bani grei iar in gimnastica, daca ajungi intr-o situatie asemeni Floricai Lavric, Doamne fereste, nimeni nu te sustine, dupa atatea performante si merite.
E pacat.
sa nu uitam cate frustrari au saracii, cum isi doresc mai mult si trag de ei la maxim. ii respect pe oamenii astia
Petre, rănile astea care se văd, trec. Sunt altele care rămân ani în șir, fără să se vadă.
De nesimțiți e plină lumea…
Ești lăudat doar când ești sus. E suficient să cazi odată și abia atunci cunoști „celălalt obraz” al omenirii. 🙂
edit by owner – mi-am permis sa editez inceputul comentariului tau 🙂
e munca, talent si noroc.e ca la BAC.degeaba inveti 4 ani daca ai 1 zi proasta.eu zic ca e 40 % munca, 40 % talent si 20 % noroc.eu mereu ma gandesc la intrebarea asta.ce faci daca esti sportiv, muncesti 4 ani, poate chiar mai mult si in final nu reusesti sa ai o performanta notabila?din ce traiesti?
Daca ai invatat constant si serios 4 ani, este obligatoriu, indiferent ce zi proasta ai, sa obtii o nota decenta la BAC … nu 10 dar macar un 6 – 7 tot poti scoate.
-40 % munca, 40 % talent si 20 % noroc – procentajul acesta reflecta doar o lene maaare.
da, dar diferenta e extrem de mare.una e un loc pe podium si alta e un loc 5-6.procentul e subiectiv, insa cert e ca nimeni nu iti garanteaza dupa 4 ani de munca o medalie, un rezultat bun.intervini mai multi factori perturbatori, unul dintre ei fiind poate chiar presiunea financiara.norocul de multe ori tine cu cei puternici si foarte bine pregatiti…
de exemplu larisa iordache.era considerata o favorita, o speranta a gimnasticii.a dezamagit un pic, a avut ghinion.nu cred ca exista reteta perfecta pentru succes, nici in viata si nici in sport.
Mi-ai furat cuvintele.
Daca te bazezi atat de mult pe noroc, nu e bine. Noroc poti avea sau nu. Ce ai in cap, nu-ti poate lua nimeni!
Toate adunate la un loc si sa nu nimereasca o zi proasta. Exista acele zile cand stii ca nu faci fata.
Cum mai spunea cineva mai sus, alegem doar sporturile de unde se pot fura muuulti bani.
P.S. Ai gresit diametrul pt 10. Cel putin asa cred eu.
Referitor la post scriptumul tau … acolo unde am trecut dimensiunile tintei am dat si link spre locul unde este afisata tinta si dimensiunile pentru proba de 10m – pusca cu aer comprimat … este tinta oficiala a International Shooting Sport Federation.
Daca ei au gresit inseamna ca am gresit si eu.
Nu pot spune exact care este procentajul, dar oamenii astia chiar isi pierd copilaria incercand sa isi urmeze visul, iar noi uneori nu suntem capabili nici macar sa le recunoastem meritele.
offtopic:-articolul a fost propus pentru Blogstorming 19. , pe MWB!
http://www.mostwantedblog.org/2012/08/09/blogstorming-19/
Multumesc pentru promovare.
Eu am incercat sa fac un sport de performanta dar , din pacate sansa nu a fost de partea mea accidentarile m-au doborat si chiar imi e scarba de acesti zisi „ziaristi sportivi ” care nu fac alceva decat sa ne bage pe gat doar FOTBAL FOTBAL si iar FOTBAL uitand ca performantele cele mai mari nu le avem la acest sport . As vrea sa scriu mai multe dar m-am enervat si nu cred ca o sa mai fiu coerent .
Talentul si munca sunt foarte importante dar trebuie si putin noroc.
pe mine m-a dezamagit Mircea Badea, parea mai inteligent nitel … decat este. Pupa in fund politicul! 🙁 si asta s-a vazut prin declaratiile fata de Alina Dumitru.
Sa te iei de munca unei femei care si-a sacrificat 3/4 din anii de viata pentru performanta, mi se pare de-a dreptul penibil..iar daca pana acum mi se parea indiferent acest Badea, acum chiar mi se pare un om infect!
Eu nu cred in talent. Nu cred ca exista talent fara munca. Devii talentat dupa o munca sustinuta. 🙂
Talentul fără muncă înseamnă resurse risipite inutil. Munca fără talent înseamnă mediocritate. Talentul însă nu e meritul performerului, ci darul lui Dumnezeu. Performanța implică atât talentul, cât și munca, însă ceea ce trebuie să respectăm sunt eforturile și sacrificiile acestor oameni, cu atât mai mult atunci când sunt orientate către sporturi sau domenii insuficient irigate cu bani.
Bine spus.
La sportul de performanta mai exiata un hop care a scapat din aceasta discutie : ceilalri concurenti de generatie. Una e sa concurezi cu 2-3 la fel de talentati si ambitiosi si alta e cu 20. Cel mai bine se vede in atletism unde se formeaza imediat cap de pluton. Consider ca si norocul trebuie luat in calcul.