Field Target — 11 august 2011
Arme cu aer comprimat – scheme de principiu 1

Poate nu aţi auzit dar stagiul militar, adică armata, va fi din nou obligatorie atât pentru barbaţi cât ţi pentru femei. Pe timpul efectuării stagiului militar femeile vor primi puşti şi bărbaţii puştoaice.

Şi după ce am încercat să zâmbim puţin să trecem la scopul acestui articol şi să vedem ce soluţii constructive se folosesc la fabricarea armelor cu aer comprimat. In mare, pot spune că ,sânt trei tipuri constructive exemplificate în această imagine care prezinta schemele de principiu ale puştilor cu aer comprimat. Şi acum sa le luăm pe rând la analizat:

functionarea armelor cu aer comprimat

În prima imagine este prezentat schematic sistemul cu arc numit şi “spring piston” la care armarea se face prin frângerea ţevii sau prin acţionarea unui levier aflat în lateral sau sub ţeavă.  Acesta este sistemul clasic de construcţie al armelor cu aer comprimat, sistem care are câteva avantaje certe dar şi unele dezavantaje.

Avantaje:

– au scheme constructive relativ simple, uşor de întreţinut – necesită schimbarea arcului după un anumit, funcţie de numărul de comprimări / decomprimări la care a fost supus. (între 1500 – 2500)

– sânt independente – nu necesită folosirea unor surse externe de aer sub presiune – prin comprimarea arcului se obţine presiunea necesară aruncării proectilului / alicei / pelletului cu viteza necesară.

Dezavantaje:

– reculul – cu cât arcul este mai puternic şi presiunea creată prin comprimarea lui este mai mare, creste semnificativ şi reculul fapt ce poate influenţa în mod negativ precizia tragerii.

– necesită folosirea unor lunete de calitate, fixate pe prinderi foarte solide pentru că cele mai finute se pot deregla din cauza reculului. La acest tip de arme, reculul are dublu sens – odată înspre înapoi din cauza eliberării presiunii create pentru aruncarea pelletului şi apoi spre înainte din cauza revenirii / destinderii arcului .

Un alt dezavantaj al acestui tip de arme este faptul că uneori partea mobilă a ţeavi nu se aliniază perfect cu parte fixă iar acest lucru duce la probleme de reglare a lunetei. La modelele cu levier de armare ţeava este fixă şi nu există acest inconvenient

La varianta la care pentru armare se frânge teava, in timp, pot aparea uzuri la elementele de imbinare fapt ce duce la pierderea preciziei … dar am văzut o astfel de puşcă – model SLAVIA – fabricată înainte de 1960 şi care încă putea fi folosită în condiţii foarte bune.

Despre celelalte doua soluţii constructive o să vă povestesc în două viitoare articole:  „Arme cu aer comprimat – scheme de principiu 2”  şi  „Arme cu aer comprimat – scheme de principiu 3

_________________________________________________________________________________________

 Vă puteţi abona la articolele de pe blogul d-petre.ro  prin  RSS , sau mă puteţi urma / urmări pe Twitter,                             pe  Google Plus  sau pe pagina blogului de pe  Facebook .

_________________________________________________________________________________________

Partajează

Articole asemănătoare

Despre autor

Un martor 2.0 al vremurilor pe care le trăim ... uneori incomod. Mai bombanesc blogosferic cand am timp si pe: NeaBlogu

(5) comentarii