Într-un articol, cu care participa la un concurs, Gabriel Ursan mi-a recomandat un aparat foto tip DSRL. Îi mulţumesc pentru recomandarea făcută dar vreau să spun câteva cuvinte în sprijinul deciziei mele de a nu-mi cumpăra un aparat foto scump şi performant şi să-mi exprim părerea despre arta fotografică în era digitală.
Dezvoltarea tehnologică aproape că a scos fotografia din sfera artei. Acum orice cetăţean, care işi permite să dea un preţ de 2500 – 3000 sau mai mare, are impresia că face fotografii artistice, folosind aparatul pe automat şi rezolvând, în Photoshop, încadrarile sau expunerile greşite. Acele fotografii tehnic pot fi corecte dar până la artă mai e mult.
Pe vremea mea (ce urât sună) 🙂 … când se făcea fotografie pe film, era mult mai multă grijă la alegerea cadrului, la compoziţia imaginii, la felul în care cădea lumina pe subiectul ales, la nivelul de sub sau supra expunere, la developarea filmului (dacă vrei iţi povestesc, la un pahar de vorba, cum făceam efecte de solarizare pe alb/negru în timpul developării) pentru că, de multe ori, cadrul era irepetabil … pe când acum punem digitalul pe rafală şi tragem cadre în neştire, sperând ca măcar unul să fie cât de cât bun – eventual mai facem ceva corecţii în diverse programe de editare şi gata – ne declarăm mari artişti fotografi.
Mare parte din vină o au şi campaniile agresive, de marketing, pentru promovarea aparatelor foto digitale. Şi mai sînt şi site-uri care apar cu titluri de genul: „aplicaţia care te transforma într-un fotograf talentat” de parcă a fost inventată aplicaţia sau aparatul care iţi toarnă talent în tărtăcuţă. Utilizarea corectă a unei aplicaţii sau a unui aparat super performant se poate învaţa dar cu talentul şi simţul artistic te cam naşti … ori îl ai, ori nu.
Am făcut fotografie alb/negru de când mă ştiu, prin 1986 am trecut la color iar în 1990-1991 am şi lucrat ca fotograf autorizat dar la jumătatea anului 1991, am renunţat pentru că am constientizat că pot învăţa tehnica fotografică dar simţ artistic şi talent nu am de unde să mai iau. Acum fac fotografii doar de plăcere, în excursii, în concedii, la expoziţiile canine dar fac doar pentru uzul propriu, eventual mai pun câte una două pe blog pentru a ilustra vreun articol.
Pentru mine, pentru nevoile mele actuale, investiţia într-un DSLR încă nu se justifică dar asta nu înseamnă că am ceva împotriva acestor aparate super performante. Ceea ce vrea să spun este că pentru a descoperi dacă ai afinităţi cu arta fotografică, e suficient şi un foto-aparat mai modest. Pentru un fotograf de evenimente sau pentru un paparazzo, un DSLR este un „must have” – deci până la urmă, fiecare tip de aparat işi găseşte proprietarul potrivit.
Imi place articolul. Aveti dreptate, numai ca eu am ajuns la concluzia ca si in era digitala trebuie sa gandesti bine cadrul si abia apoi sa faci fotografia. Dar asta am inteles, cum ziceti dvs, dupa prea multi ani de fotografii proaste si foarte proaste.
De la o posta se vede un cadru bun, iar un cadru prost dar prelucrat in Photoshop tot prost ramane. Parerea mea…
Dacă vrei să faci fotografie pentru plăcerea ta, poţi folosi şi o cameră pinhole din carton, dar dacă vrei să fii fotograf profesionist, trebuie să bagi câteva zeci de mii de euro cel puţin în aparatură. Şi asta nu pentru că nu poţi face fotografii artistice şi cu aparate mai ieftine, ci pentru că nicio revistă sau ziar nu te-ar băga în seamă dacă ai veni chiar şi cu un DSLR, dar entry level.
Nu am un aparat foto, pur si simplu nu-i mai vad utilitatea. Pentru mine singurele fotografii care se pastreaza sunt acelea in care apar oameni dragi. Nu am nici macar o fotografie cu peisaje sau ceva de genul asa ca imi e suficienta camera decenta de la telefonul mobil.
Vorbind insa de arta fotografica, observ si eu ca sunt foarte multi care surprind cate o imagine banala si o considera opera de arta. E doar o cale din ce in ce mai acila de exprimare fortata atunci cand e mai greu cu ideile. Cel putin asa vad eu explozia asta de „artisti”.
Imi palce articolul si ai dreptate, astazi toti se cred fotografi 🙂
Si cei care nu se cred fotografi, se cred SEO-isti si te invata „Cum Sa Urci In Google” dar site-ul lor e nefunctional.
Mulţumesc pentru răspuns Petre. Eu recunosc că nu prea am treabă cu arta fotografică. Singurele poze pe care le fac sunt cele cu telefonul mobil. Inclusiv la starea civilă mi-am rugat prietenii să-mi facă poze cu iPhone-ul :D.
Ai dreptate în cele spuse, însă un DSLR bun întotdeauna poate face viaţa mai uşoară unui fotograf amator care vrea să aibă un start bun şi care abia mai apoi învaţă „cu ce se mânâncă” fotografierea profesionistă.
Am avut in plan achizitionarea unui DSLR. Acum insa, cand mi-a venit mintea la cap (Exact asa mi-a spus iubita), am decis sa investesc acea suma (2300 Lei) in viitorul meu mic business, ce sper sa fie gata pana la sfarsitul lunii.
Ideea este urmatoarea: Orice investitie majora trebuie sa fie amortizata. 2500 Lei in Romania reprezinta o investitie relativ mare. Practic, daca vei folosi acel aparat pentru a-ti castiga existenta da, merita. Daca nu, eu consider ca nu mai merita. De cand cu tehnologia asta, o camera foto de 300 Lei poate face niste poze uimitoare (Adica multumitoare pentru un amator), ceea ce este arhisuficient.
pai, in vremea fotografiilor pe film, era si mai scump… nu-ti permiteai sa ratezi prea multe cadre 😀
Nu stiu daca era mult mai scump dar daca plecai in excursie pentru 2-3 zile si avea doar 3 filme (3×36=108) nu prea aveai loc de joaca. Fiecare cadru trebuia gandit bine inainte de a apasa pe declansator.
pentru ceva personal merge sa faci poze si cu un ”sapun” cu le spun eu la camere foto digitale mici :))
Un aparat bun face si din cel mai nepriceput om – un fotograf excelent 😀
Nu prea.
imi doresc mult un canon mark 2 sau 3, dar cred ca va maitrece mult timp pana imi voi permite unul, pana atunci ma multumesc cu sony alpha 350 pe care-l am.
Da, ai dreptate, in ziua de azi mai toti se cred artisti doar pentru ca au un aparat foto foarte bun si se pricep foarte bine la photoshop. Insa profesionistii stiu sa faca diferenta intre o poza buna si o poza proasta , amandoua poze facute cu aparate performante.Photoshopul nu poate masca chiar totul.
edit by owner – numele cu care ai postat nu se incadreaza in regulile acestui blog.
n-am talent, si am recunoscut asta mereu. am tinut in manutele mele probabil cele mai tari aparate de pe piata si fotografiile mele aratau de parca ar fi fost facute cu ochii inchisi. ma mutlumesc cu un aparat modest, pe care mi l-am cumparat acum 2 ani, care stie sa faca multe (dar nu-i DSLR).
Nu sunt un expert in fotografii, dar am un prieten care face niste fotografii foarte tari,cu un aparat destul de modest ,daca te iei dupa pret.Cred ca daca esti pasionat de ceea ce faci ,poti realiza niste lucruri deosebite,chiar cu o investitie mai mica.
Depinde ce intelegi prin ‘fotografii tari’. Le compari cu un aparat normal? Da, atunci sunt chiar misto. Dar daca le compari cu poze facute de aparate de mii de euro, aparate de studio samd…o sa ti se para ‘pistol cu apa’…scuza-mi exprimarea 😀
Cand spun tari ma refer la poza in sine,la felul cum a reusit sa imortalizeze anumite aspecte ale subiectului fotografiat,fie ca e peisaj sau tot felul de instantanee.
Pana la urma nu neaparat aparatul face poze articstice. Am aflat si eu ca ai fost fotograf 😀 Felicitari.
mda parerea mea este ca nu aparatul il face fotograf pe cel ce il foloseste ci posesorul aparatului daca are inclinatie spre asa ceva poate face minuni si surprinde cadre minunate! Parerea mea!
Mda imi place cum gandesti si mi-ai adus aminte de vechile mele aparate cu film! Si acum mai am cateva prin casa care se trage filmul manual si care se trage automat (senzatie la vremea aceea) cu cata grija manevram filmul sa nu cumva sa il stric (eram si mai mic atunci) dar parerea mea e ca pe vremea aia se faceau poze de calitate,adica inainte sa faci poza calculai cadrul si lumina si muulte pana sa apesi un buton pe cand azi apesi ca doar daca nu iti convine o stergi! Mda frumoase vremuri!
Degeaba ai un aparat super bun..daca nu stii ce sa fotografiezi…
Corect
Aparat din acela a avut si tata 😀
Practika au fost aparate foarte bune si se puteau cumpara – mai greu dar tot se putea – chiar si din mult hulitul comert socialist.
Am avut un astfel de aparat si chiar am reusit sa ma dotez cu inca doua obiective – un grandangular si un tele.
Uite asa au rasarit nenumarati artisti… ca ciupercile dupa ploaie!
Ideea este ca o expunere sau incadrare gresita nu se paote rezolva in photoshop tot timpul chiar sidaca tragem formatul RAW-adica cel care paote fi prelucrat cel mai mult dar totusi cu limite.Ideea este ca in photoshop/lightroom dintr-o fotografie buna putem obtine una foarte buna daca o prelucram,din una proasta,ma refer expunere etc…putem obtine ceva…nu neaprat oau…sa zic pe intelesul tuturor mai putem salva ceva
Tu sti foarte bine cat si ce se poate corecta in Photoshop dar un nespecialist cand vede o fotografie prelucrata crede ca tot meritul este al „artistului” fotograf.
mai nou, azi toti sunt fotografi pe facebook 🙂