După 1990, mai precis prin 1991, când am vizitat prima dată Germania, am fost puţin surprins că nişte oameni perfect normali şi inteligenţi (prietenii la care eram în vizită) dădeau bani unui alt om – care se numea consultant/sfătuitor (Berater în limba germană). Nici măcar nu contează despre ce fel de consultanţă era vorba pentru că la mine, în acea perioadă, era adânc înrădăcinată în tărtăcuţă ideea că un om trebuie să se priceapă la „de toate” :).
Ca un bun român, care a trăit şi a fost educat în perioada comunistă (poate unii îşi mai amintesc sau au auzit de la părinţi despre POLICALIFICARE, obligatorie în ultimii ani ai ceauşismului) ştiam câte ceva din aproape orice domeniu … de la lipit talpa unui pantof, reparatul Daciei în spatele blocului şi până la zugrăvitul locuinţei, ca să nu mai zic că nu concepeam să chem un electricean sau un instalator decât dacă erau probleme foarte grave.
După acea primă vizită în Germania, am avut ocazia să stau o perioadă mai lungă acolo – aproape trei ani, perioadă în care concepţiile cu care am fost obişnuit înainte de 1990 au început să se schimbe şi am început să apreciez rolul, locul şi utilitatea consultantului, a specialistului într-un anumit domeniu – de exemplu consultantul financiar – cel care, contra cost, mă ajuta în Germania, să-mi întocmesc la sfârşit de an, declaraţia fiscală.
Cam lungă introducerea asta dar dacă tot aţi ajuns până aici cu cititul, poate îmi spuneţi şi voi, cât de util vi se pare să vă pierdeţi timpul cu activităţi conexe, să vă pierdeţi timpul învăţând ceva care nu vă pasionează şi pe care poate o să-l folosiţi doar o singură data în viaţă ? – timp pe care l-aţi putea folosi mult mai bine în activităţi care să vă aducă un profit sau timp pe care să-l petreceţi alături de familie / prieteni sau timp pe care să-l dedicaţi unui hobby sau relaxării.
Sau la noi în Romania înca ţine totul de bani, de sărăcia noastră, de faptul că mai bine pierdem noi timp, mult mai mult, pentru a rezolva o problema, decât să plătim o sumă decentă unui consultant / specialist care ne poate scoate din încurcătură rapid şi elegant. Până la urmă, e vorba doar de bani sau mentalităţile învechite poartă cea mai mare parte din vină ? … sau oare e vorba şi despre cum au înţeles unii, aşa zis specialişti, să-şi ducă la bun sfârşit treaba pentru care au fost contactaţi ? Voi ce părere aveţi ?
eu nu am iesit din tara momentan, abia astept sa-mi fac si eu o vacanta, dar criza..inca isi spune cuvantul.
Nu este vorba ca pierdem mai mult timp sa platim pe cineva, insa de unde sa platim? Unii abia isi permit sa traiasca decent si pe langa asta, cred ca e mai bine sa inveti, cu greul, cu usorul sa rezolvi problema.:)
E ok ca idee, dar in Romania cred ca sa va aplica mai tarziu. Nu prea exista consultanti pe probleme minore, preturile sunt rareori decente, iar oamenii inca nu vor sa dea bani pt ceva ce pot face si singuri.
Plus ca la noi sarlatania este ceva mai des intalnita, si nu cred ca multa lume are incredere intr-un consultant.
Din punctul meu de vedere, adevarata problema la noi (in acest context) este lipsa mesterilor (sau consultantilor, daca vrei sa le spui asa). Eu am fost nevoit sa invat cu ce se mananca zugravitul pentru a sti ce sa-i cer zugravului. Daca nu invatam, riscam sa ma trezesc ca-si bate joc de mine pe banii mei. Cerere exista. La oferta stam prost.
Daca tot veni vorba, sa stii ca observ in jurul meu ca lumea a cam incetat sa-si ia lucruri ieftine si proaste. Nu e rentabil financiar pe termen lung.
Una e sa inveti cate ceva despre un anumit domeniu pentru a nu fi „tras pe sfoara” din prima secunda si alta e situatia atunci cand te apuci sa faci singur o treaba, care unui specialist i-ar lua 30 min. si tu o faci in cateva ore si nici macar atunci nu e la calitatea dorita.
E oarecum o problema de mentalitate, insa cred ca nivelul de trai e principala cauza.
Chiar zilele trecute am auzit o stire despre castigul destul de substantial obtinut din consultanta. Impresionata mi-am pus intrebarea… Oare chiar sunt oameni ce dau bani pentru „sfaturi” ? Se pare ca da. Asa cum spune Tudor sunt putini care se ocupa cu asa ceva iar noi inca nu suntem pregatiti pentru asa ceva. De fapt cred ca pentru rezolvarea unor probleme mici inca nu au aparut consultantii. Dar sunt de acord cu tine Petre, trebuie sa vezi castigul inainte de bani. Subiectul este destul de incitant si merita dezbatut.
La noi e mai greu…nu se compara lucrurile…cand vom ajunge la nivelul lor…cred ca nu voi apuca ziua aia…:(
E foarte ok ideea!!!:d
Înainte de orice, bună re-găsire!
Chestia cu consultanţa în România, are două laturi foarte tăioase:
1. Lăcomia şi nesimţirea posesorilor de diplome. Pentru că, până la consultanţi de profesie, mai avem câteva decenii de parcurs!!
2. Dificultatea atroce de a ajunge la puţinii specialişti adevăraţi. Până apuci să te vezi programat, înveţi să îţi rezolvi singur chestiunea în discuţie.
Exemplu?
cum e posibil ca eu, care am un curs prăpădit de contabilitate generală să surclasez un director economic, cu ASE? DA! S-a întâmplat! Cu legea în mână, el susţinea ceva şi eu îi arătam că greşeşte. El citise din lege doar primul capitol, că atât crezuse el că trebuie!! O expertă contabilă, îmi demonstrează cu calculele ei că balanţa e greşită. Apoi îi arăt că balanţa era de fapt parte a bilanţului pe care îl predasem şi era OK… Adunase alandala coloana „debite” cu „credite” şi… Cam aceştia sunt specialiştii noştri!