De foarte multe ori văd pe stradă cum câini de talie mică, lăsaţi liberi de către stapâni iresponsabili, se reped lătrând la câini de talie mare ţinuţi regulamentar în lesă de către stăpâni ceva mai responsabili. Dacă încerci să le spui ceva tot aceşti iresponsabili, devin arţăgosi şi sar cu replici care de care mai aiuristice de genul: “al meu e mic şi nu muscă, doar latră şi el aşa …” sau “de ce n-ai botniţă la câinele ăsta mare?” replici izvorâte din ignoranţă, din necunoaşterea legii sau pur şi simplu din nesimţire sau prostie.
Nu toţi câini, chiar dacă sânt de talie mare, trebuie sa poarte botniţă dar toti căinii trebuie să fie în lesă indiferent de talia lor. Există o ordonanţă de urgenţă a guvernului – OUG nr.55/2002 modificată prin Legea nr.60/11.03.2003, care tratează regimul câinilor agresivi sau periculoşi şi în plus, multe din consiliile locale au dat tot felul de hotărâri care de care mai aberante. (caz concret la Resita – au dat o hotarâre a consiliului local care prevedea că poţi traversa parcurile doar cu câinele în braţe – dupa un an, când şi-au dat seama cât au fost de idioţi au abrogat hotarârea)
Din păcate, în caz de conflict între doi câini ÎNTOTDEAUNA cei cu câini de talie mare sânt sancţionaţi pentru că se consideră, de către capetele pătrate puse să aplice legea, că cei de talie mică nu sânt periculoşi chiar dacă în cazul acestora nu sânt respectate reglementările legale. Toate aceste probleme ar putea fi rezolvate foarte simplu prin nişte prevederi legale clare dar care ar presupune o implicare mult mai mare a asociaţiilor chinologice precum şi o implicare serioasă a autorităţilor locale precum şi a medicilor veterinari.
Hai să exemplific puţin la ce fel de prevederi legale mă refer:
1- toţi câinii trebuie obligatoriu înregistraţi – aşa cum se înregistrează şi crotaliază ovinele sau bovinele se pot inventaria şi înregistra şi câinii cu stapan (nu mă refer acum la câinii fără stăpân, despre aceştia am scris aici: http://www.d-petre.ro/caini/cainii-fara-stapan/ ) Înregistrarea se poate face la asociaţiile chinologice locale contra unei taxe iar după înregistrare să se elibereze un medalion de identificare, pe care să fie numărul unic de înregistrare şi care să fie purtat obligatoriu de către câini. (dacă proprietarul doreste un medalion mai de calitate sau de o formă deosebită şi-l poate confectiona/cumpăra dar şi pe acesta trebuie să fie trecut acel număr unic de înregistrare.) La câinii de rasă – cu acte de origine/PEDIGREE – câini care participă la competiţii canine oricum e obligatorie microciparea dar n-ar strica nici obligativitatea purtării unui medalion, mai ales că în România a fost începută microciparea câinilor dar nu a fost pusă la punct o bază de date oficială a câinilor cu microcip.
2- Orice proprietar de câine să fie obligat să facă un DRESAJ DE BAZA de 10 ore – acest curs de bază să fie standardizat de către Asociaţia Chinologică Româna iar asociaţiile chinologice locale să fie obligate să asigure, contra cost, personalul calificat (dresorii) pentru aceste cursuri. Din cele 10 ore prevăzute, două ore să fie rezervate pentru “teorie”, ore în care participanţilor la curs să le fie făcute cunoscute prevederile legale privind deţinerea câinilor precum şi câteva noţiuni despre creşterea, hrănirea, înmultirea şi îngrijirea câinilor inclusiv informaţii despre obligativitatea carnetului de sănătate şi a vaccinărilor. În celelalte opt ore să se facă un mic dresaj de bază care să cuprindă câteva noţiuni de predresaj, dresaj şi socializare. Ideal ar fi ca aceste cursuri să se desfăşoare în grupuri mai mari iar stapânii sa lucreze efectiv cu câinele propriu sub directa supraveghere şi îndrumare a dresorului. Se pot învăţa – mersul în lesă, câteva comenzi uzuale – stai, şezi, culcat, aşteaptă şi bineînţeles venirea la comandă. Sânt conştient că în timpul unui astfel de curs de dresaj nu o să poată fi acoperite toate aceste noţiuni dar măcar cu câte ceva ar rămâne şi proprietarii. Adeverinţa de absolvire a unui astfel de curs sa fie OBLIGATORIE ca şi Carnetul de Sănătate.
Poate că aplicând cu consecvenţă şi responsabilitate astfel de măsuri concrete nu vom mai vedea atâtea cazuri de câini de talie mică lăsaţi nesupravegeaţi şi fară lesă, lătrând la toţi trecătorii şi la toţi câinii care trec prin zonă şi nu vom auzi aşa de des justificari de genul “ e mic, ce rau poate să facă? “
Bun postul! Merci ca ai evidentiat in modul asta inclusiv intamplarea prin care am trecut eu. Si ma bucur ca sunt si oameni ca tine, ce vad lucrurile asa, desi stiu ca si tu ai un caine de talie mica. insa stii sa-l educi si sa-i respecti si pe ceilalti, si asta conteaza!
Nu mi se pare normal ca să-ţi corectezi câinele doar pentru ca nişte descreieraţi îi lasă pe ai lor liberi şi nesupravegheaţi cu singura justificare ca sânt de talie mică.
Pe mine m-a alergat o data un caine mic de mi-a sarit inima din piept cand aveam vreo 4 ani ! Plus ca m-a muscat o data un caine mijlociu chiar in 2010 inainte sa plec din Romania. Pe de alta parte, m-a speriat si un caine mare politist, chiar foarte dresat, si aici in Norvegia, cand m-am apropiat din greseala prea mult de masina in care era. A ridicat capul dinapoia parbrizului, a marait amenintator si a dat un latrat catre mine de era sa fac infarct pe loc ! Si totusi eu iubesc cainii si-mi doresc f. mult sa am si eu o data unul. Insa imi dau seama ca nu sunt indeajuns de responsabil ca sa am grija de mine insumi ca lumea, daramite de un caine !
Dar intr-adevar, trebuie tinut cont si de temperamentul cainilor. Am observat ca multi caini mici au un temperament total artagos ! Pe de alta parte, nu trebuie sa uiti de temperamentul innascut agresiv al cainilor lupi, sau al pit-bull-ilor.
Desi in general, la modul principial, as fi de acord cu implementarea unor regulamente de dresaj obligatoriu pt. ca noii stapani de caini sa primeasca un fel de „licenta” (autorizatie) de a avea un caine, cred, totusi, ca asa ceva ar fi greu de introdus, si mai ales de verificat, in mod practic pe scara larga, plus ca vechii stapani de caini ar ridica pretentii sa primeasca licenta automat, fara sa fie nevoiti sa dea bani pt. dresaj, in vederea „vechimii lor”.
Rudolph sant convin ca ar fi greu de implementat dar nu imposibil.
Stapanii de caini cu vechime ar trebui sa faca dovada ca au urmat un curs de dresaj sau ca au caini educati – prin sustinerea unui examen.
PS
Am in vecini o catelusa din rasa PitBull in vrasta de doi ani si ceva care se plimba toata ziua prin zona fara lesa, fara botnita si e jucaria copiilor. N-am vazut-o niciodata agresiva sau sa impinga vreun copil asa ca treaba aia cu temperamentul e un fel de poveste. Totul tine de felul in care e crescut si educat cainele.