Acest articol este pentru concursul Blogger European, demarat de Reprezentanța Comisiei Europene în România. Aici puteţi găsi regulamentul integral al campaniei. Pentru a deveni Blogger European am ales, pentru ca aveam posibilitatea de a alege din trei subiecte, să scriu despre Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații.
Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații: Tematica acestui an îşi propune să reflecte modul în care vârstnicii pot căpăta un rol activ în societate, prin implicarea în activități sociale, culturale și economice. Vă invităm să scrieți despre acest rol, programe şi activităţi dedicate bătrânilor, inclusiv din perspectiva legăturii cu generaţiile mai tinere, măsuri publice care ar putea favoriza crearea de oportunități pentru vârstnici etc.
Propunerea mea de proiect pentru implicarea vârstnicilor în activităţi sociale şi culturale ar fi crearea şi întreţinerea unui site: bunicoteca.ro adica un fel de bibliotecă online, unde pe rafturile virtuale să putem pune multe din poveştile şi amintirile vârstnicilor. Acest proiect presupune şi o implicare a generaţiei mai tinere – elevi de liceu şi studenţi – care trebuie să culeagă şi să transpună în online poveştile şi amintirile „bunicilor”.
Exista enorm de multe poveşti de viaţă frumoase şi interesante, exista enorm de multe fotografii din vremuri de demult, există multe momente de viaţă socio-culturală care trebuie transpunse în online pentru a nu se pierde şi pentru a putea fi accesate de cât mai multe persoane.
E un proiect amplu şi de durată pentru că nu e uşor să ai răbdarea necesară pentru a asculta şi a transpune, corect în povestiri coerente, toate amintirile interesante ale persoanelor mai vârstnice, care uneori mai pierd şirul povestirii, mai încurcă mici amanunte dar dacă există suficientă rabdare şi perseverenţă, se pot descoperi întâmplări extraordinare la care aceştia au fost participanţi direcţi sau doar martori.
Măsurile publice care ar putea veni în sprijinul acestui proiect sînt cele de ordin economic. Autorităţile locale trebuie să găsescă fondurile necesare pentru a pune la dispoziţia unor asociaţii de tineri voluntari un spaţiu, dotat cu notebook-uri, cu scannere (necesare pentru a putea fi scanate fotografiile de prin arhivele bunicilor), spaţiu unde să poată avea loc şi întâlnirile între generaţii.
Bineînţeles că de la acestă idee la un proiect concret mai sînt mulţi paşi de făcut dar orice călătorie, indiferent de amploarea ei, începe cu primul pas iar unul din primii paşi este achiziţionarea unui domeni şi a unui spaţiu de gazduire a acestei bunicoteci online. Poate că ar fi necesară implementarea acestei ideei la un nivel micro (la un liceu sau într-un cartier) pentru a vedea exact cam ce înseamnă dezvoltarea practica a proiectului, care sînt costurile şi ce probleme logistice pot interveni în derulare.
Pentru a exemplifica ideea acestui proiect, bunicoteca.ro, am postat fotografia de mai jos. Fotografia a fost făcută în anul 1917 şi-i are ca protagonisti pe doi tineri pădurari care şi-au început împreună serviciul la un alt ocol silvic … cam atât am putut descrifra în inscripţia existentă pe spatele acestei fotografii. Aceşti oameni nu mai sînt printre noi de mult timp dar ce frumos ar fi fost ca un nepot, strănepot sau doar un tânăr voluntar, să fi putut sta de vorba cu ei, pentru a putea consemna întâmplările mai deosebite din viaţa de pădurar de început de secol. Pe spatele acestei fotografii document, nu este specificată data exactă in care a fost făcută, ci doar anul 1917, un an chiar foarte interesant pentru istoria Banatului.
Sînt convins că doar acest tip de abordare nu poate rezolva toată problematica vârstnicilor dar le poate da ocazia de a interacţiona cu tinerii şi de a mai depăna amintiri despre evenimente şi întâmplări care le-au marcat viaţa şi poate că voluntarii participanţi la un astfel de proiect ar reuşi să înţeleaga un pic mai bine istoria trăită de bunicii şi străbunicii lor.
Şi ca să nu rămână totul la nivel de idee, am început discuţiile preliminare cu directorul unui liceu din Reşiţa, pentru a încerca să prezint tinerilor ideea acestei bunicoteci online pentru a vedea dacă voi obţine sprijinul unor elevi pentru demararea unui mic proiect pilot. Sper ca acest demers să fie o reuşită şi să am ocazia să scriu, cât mai curând, despre primele materiale adunate pe rafturile virtuale ale unei mini bunicoteci.
Ce părere aveţi despre ideea unei bunicoteci online ? Credeţi că este un proiect interesant ?
wow sunt numai buni de mers la plimbare cu yoggi si bubu.
Doar atat ai inteles din articol ? sau a fost un comentariu doar pentru un amarat de link ?
wow … a zburat linkul.
Intr-o alta forma, o idee asemanatoare mi-a fost sugerata de un blogger, interesat sa citeasca la mine marturia unui batran oarecare despre viata, culeasa de mine, pe post de reporter. :)) Nu am deocamdata posibilitatea de a pune in practica proiectul, dar nici nu renunt la aceasta idee. Batranii au atatea de povestit, avem atatea de aflat de la ei.
Eu inca regret ca nu am petrecut cu bunica mea mai mult timp, ca nu am fost curioasa sa aflu mai multe povesti.
Cea mai misto poza…Succes…
Tot in aceasta idee am inceput sa-mi fac copacul familiei, dar m-am oprit dupa vreo 8 familii. In schimb exista ceva program, special facut, unde poti sa adaugi poze si cateva detalii. Te anunta din timp pe e-mail cand se apropie o zi de nastere in familia ta, dar au tupeul prea mare de a cere prea multi bani pt acest serviciu.
Oricum ar fi foarte frumos sa te asezi impreuna cu nepotii, intr-o zi, odata pe an si sa le povestesti despre unele intamplari din poza respectiva.
Ce frumos ar fi sa arat nepotilor mei o poza si sa le povestesc de ce era plin de noroi batranul Audi, la 6 dimineata, langa pavilionul apicol.
O poza iti scrie istoria.
Cata dreptate poti sa ai. Discutam in urma cu ceva timp cu un descendent al lui Mos Ion Roata. Este in varsta. Din tot ceea ce am discutat cu el mi-a ramas adanc intiparita in minte urmatoarea replica: „imi e teama ca nu voi apuca de spus cate am de spus”.