În Reşiţa există Muzeul de Locomotive cu Abur şi există de vreo 40 de ani dar se pare că nu prea era muzeu şi în acte pentru că nimeni nu a fost preocupat şi de aspectul legal al problemei. Parcul de locomotive cu abur a funcţionat ca un fel de expoziţie permanentă. În decursul timpului şi mai ales după privatizarea Uzinei Constructoare de Maşini din Reşiţa, parcul de locomotive a fost un fel de minge de ping-pong … când în proprietatea uzinei, când preluat de către primaria municipiului … iar acum, cele 16 locomotive cu abur construite în perioada 1872-1960, au fost preluate în patrimoniu (???) de un ONG numit „Fundaţia UDR” (Uzinele de Fier şi Domeniiile Reşiţa).
Probleme legale încă mai sînt pentru că, „gurile rele” spun că nu au fost rezolvate divergenţele privind proprietatea terenului pe care este amplasat muzeul. „Pe surse” am aflat ca încă mai există o revendicare a unei parcele, venită din partea unui cetăţean cu care primăria şi consiliul local nu au reuşit să ajungă la o înţelegere.
Dar hai să trec peste aspectele de ordin birocratic şi să vă spun că Duminică, 16 septembrie, la ora 16, a avut loc în cadrul evenimentului „1-40-140“ inaugurarea „Muzeului de Locomotive cu Abur Reșița“. Codificarea „1-40-140” reprezintă 140 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur în uzinele de la Reşiţa şi împlinirea a 40 de ani de la inaugurarea expoziției de locomotive cu abur. Nici alegerea datei de 16, ora 16 nu este întâmplătoare şi are legatură cu cele 16 locomotive care şi-au găsit locul în acest frumos şi instructiv muzeu al industriei reşiţene.
Şi ca să fie o manifestare reuşită, organizatorul, Fundaţia UDR, a pregătit câteva surprize plăcute celor peste 3000 de persoane care au fost prezente la eveniment. Astfel, Locomotiva 230.516, fabricată la Reșița în 1936, clasată în Tezaurul Patrimoniului Național Cultural, a oprit în spatele Muzeului de Locomotive cu Abur Reșița, tractând două vagoane din cele cinci ale unei garnituri nu mai puțin valoroasă din punct de vedere istoric – Trenul Regal. Atât vagoanele Trenului Regal, cât şi locomotiva cu abur 230.516 se află într-o excelentă stare de conservare şi de funcţionare iar pentru manevrele din gara Reşiţa Nord şi zona Triaj (locul unde este amplasat parcul de locomotive) batrâna locomotivă cu aburi a fost ajutată de o altă locomotivă istorică: 060-DA-001, echipată cu primul motor Diesel construit la Reșița, în 1960, după licență Sulzer, destinat locomotivelor de 1200 CP.
Prezent la eveniment a fost şi Steven Auschnit sau Aușnit (88 de ani ?), fiul industriaşului Max Auschnit, cel care a fost acţionar şi administrator delegat al UDR, în perioada interbelică, precum şi ing. Mircea Ioan Popa, fost vicepreşedinte al consiliului municipal Reşiţa al Partidului Comunist Roman înainte de 1989, cel care a inaugurat parcul de locomotive în anul 1972 şi care în trei mandate consecutive de primar post revoluţie (1992 – 2004) nu a reuşit să clarifice statutul juridic al terenului pe care este amplasat muzeul.
Piesa de rezistenţă, adica cel mai important exponat al muzeului este locomotiva numita RESICZA despre a cărei istorie o să-l las pe fostul meu coleg Carl Walter Fleck (PR Manager la UCM Reşiţa) să vă aducă câteva lămuriri.
RESICZA a fost prima – Numărul de circulație a creat, de-a lungul timpului, confuzie.
Dacă, în mod cert, la Reșița a fost construită prima locomotivă cu abur din sud-estul Europei, continuă să persiste, încă, nelămuriri în legătură cu identitatea acesteia. O primă confuzie a creat-o celebră fotografie în care o locomotivă (HUNGARIA), era transportată pe o platformă trasă de boi la Oravița, de unde urma să-și continue drumul spre Expoziția Mondială de la Viena din 1873. S-a vorbit despre aceasta ca despre „prima locomotivă“, variantă reţinută mai cu seamă de tradiţia orală şi alimentată, în timp, de dispariţia probelor care să o combată. A doua confuzie, alimentată de prima, a creat-o numărul 2, montat pe locomotiva RESICZA. Număr de circulaţie şi nu de fabricaţie! In 1872 s-a început la Reșița fabricarea de locomotive cu abur, pâna la data respectivă – 1877 – fiind construite deja cinci pentru calea ferata proprie și două de uz minier. Dacă locomotiva SZEKUL, construită la Viena avea numărul de circulaţie 1, următoarele trei construite după modelul ei, în 1872, au primit numele RESICZA, BOGSAN şi HUNGARIA, respectiv numerele de circulaţie 2, 3 şi 4. Cu certitudine, piesa centrală a actualei colecţii de locomotive este RESICZA, ea urmând să-şi redobândească atât placa nominală cât şi numărul de circulaţie.
Despre alte exponate, aproape la fel de celebre, dar mai puţin cunoscute, voi scrie un alt articol pentru că fiecare dintre cele 16 piese ale colecţiei Muzeului de Locomotive cu Abur Reşiţa are o poveste a ei, mai mult sau mai puţin spectaculoasă dar poate la fel de interesantă ca povestea primei locomotive construite la Uzinele de Fier şi Domeniiile Reşiţa.
Cam acestea au fost evenimentele care au avut loc cu ocazia transformării acestei expoziţii de locomotive cu abur în cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa. Nu cred că e cineva interesat de „politicienii” care şi-au plimbat costumele pe acolo şi au ţinut discursuri mai scurte sau mai lungi aşa că n-am mai zis nimic de ei şi sper că nu se va supăra nici un cititor din această cauză :).
Până la urmă a fost un eveniment reuşit, chiar dacă unii dintre spectatori au venit crezând că o să-l vadă pe rege şi au văzut doar o parte a Trenului Regal. Cei mai încântaţi au fost copiii, pentru că au ascultat fanfara, au primit baloane cu noua siglă a muzeului şi mai ales pentru că mulţi dintre ei au reuşit să urce chiar în locomotiva care a adus Trenul Regal, şi au avut astfel ocazia să vadă o locomotivă cu abur în funcţiune.
Am făcut câteva fotografii, pe care le puteţi vedea în galeria de imagini, am făcut chiar şi un scurt filmulet ( 50 de secunde ), cu plecarea Trenului Regal împins de cele două locomotive, pe care vă invit să-l vizionaţi chiar dacă este făcut cu un aparat foto nu prea performant … şi când ajungeţi prin Reşiţa nu rataţi acest obiectiv pentru ca este tare interesant iar „Fundaţia UDR” a promis şi amenajarea unui punct de informare pentru turişti.
O clipă, că citatul dat de tine, mai mult încurcă decât clarifică. A început clar: RESICZA a fost prima și de la premisa asta am plecat… apoi încercând să explice că numărul de circulație e cel care ne induce în eroare, spune la un moment dat că […] locomotiva SZEKUL […] avea numărul de circulaţie 1, următoarele trei construite după modelul ei, în 1872, au primit numele RESICZA, BOGSAN şi HUNGARIA, respectiv numerele de circulaţie 2, 3 şi 4
Deci Resicza e a doua, de fapt, fiind construită după modelul locomotivei SZEKUL, nu?
Oricum, fain eveniment.. fain muzeu. Cu siguranță am să trec pe acolo dacă am drum înspre Reșița. Îmi plac chestiile astea vechi, iar locomotivele cu abur sunt printre cele mai faine, fiindcă amintesc de vremea când mașinile nu existau, când luxul era să mergi cu trenul și nu pe jos sau călare…. alte vremuri 😀
N-ai citit atent … locomotiva SZEKUL a fost construita la Viena si avea numarul 1 de circulatie … urmatoarele trei au fost construite in uzinele resitene, dupa modelul celei construite la Viena.
E interesant si e foarte bine ca mai auzim si de lucruri bune in tara noastra.Daca mergi la Milano sa vizitezi Muzeul tehnicii.Are o aripa dedicata exact acestor locomotive si vagoane de epoca.E super.
Pare foarte interesant. Cred ca o sa adaug muzeul acesta pe lista mea cu locuri de vizitat.
Sper sa am ocazia de a-l vizita cat mai curand. Este un articol foarte interesant si complex, felicitari! Fotografiile cu locomotiva, pentru cateva momente nu doar ca m-au fascinat, dar am facut si o mica calatorie in timp in ganduri, imaginand cum a fost pe timpul, cand nu erau masini si toata lumea astepta cu nerabdare sa calatoreasca cu trenul. Iti doresc o zi frumoasa!
Prea putine stiam eu despre muzeul asta..ma rog, am mai descoperit si eu cateva chestii citindu-ti postul. N-am fost niciodata la Resita, e probabil sa fi trecut odata cand era micut insa sper sa ajung candva si sa va vizitez atractiile.