O lecţie de viaţă şi istorie în vechea capitală a dacilor – Sarmizegetusa Regia
În cadrul evenimentului “#EnjoyHD – Expediţie foto în Instagram” am făcut o excursie în vechea capitală a dacilor. (#EnjoyHD a fost un eveniment organizat de Eventur si Enjoy Diversity, in parteneriat cu Consiliul Judetean Hunedoara, Conacul Archia, Michelin Romania si Autonom Rent-a-Car.) Cu toate că mi-am dorit, până acum nu am apucat să vizitez nici Sarmizegetusa Regia şi nici celelalte cetăţi dacice: Costești- Cetățuie, Costești-Blidaru, Cetatea Luncani Piatra Roşie, Cetatea Băniţa, Cetatea Căpâlna sau asezarea de la Feţele Albe, aşa că această ocazie a fost cum nu se poate mai binevenită.
Am plecat de la Conacul Archia, pe o vreme destul de noroasă, împreună cu Ina Popa, Bogdan Ciuclaru, Dan Dragomir şi avându-l ca şofer pe Radu Bădoiu căruia trebuie să-i mulţumim pentru că ne-a transportat în siguranţă şi ne-a suportat pe tot parcursul zilei. Pe drumul spre Costeşti am mai făcut o mică oprire pentru fotografierea unei turme de oi ce păştea liniştită sub supravegherea ciobanului şi a câinilor.
Organizatorii evenimentului, Toma Nicolau şi Alex Filip ne-au intermediat întâlnirea cu „ultimul dac din munţii Orăştiei” Vladimir Brilinsky – administratorul sitului de la Sarmizegetusa Regia – pentru a ne fi ghid în acea zi ploioasă aşa că la ieşirea din Costeşti ne-am întâlnit ghidul şi am făcut o pauză de cafea şi de intrare în atmonsfera istorică a acelor locuri. Pe timpul pauzei – care s-a cam prelungit – Nunu Brilinsky ne-a făcut o scurtă dar documentată prezentare a dispunerii cetăţilor din munţii Orăştiei şi a importanţei sociale si culturale a capitalei dacilor, Sarmizegetusa Regia.
Dacă până la Costeşti soselele au fost bune, ultimii kilometri spre Sarmizegetusa Regia trebuie parcurşi pe un drum încă nemodernizat aşa că, împreună cu Ina am trecut în maşina domnului Brilinsky (ceilalţi colegi continuând drumul în maşina lui Radu). Până am ajuns la destinaţie Nunu Brilinky a continuat să ne povestească despre daci, despre cetăţile dacice şi să răspundă cu multă amabilitate întrebărilor noastre.
Despre Vladimir Nunu Brilinsky, înainte de această întâlnire, ştiam doar ce am mai citit prin diverse articole de pe net, articole care nu întotdeauna îi erau prea favorabile. Nu obişnuiesc să plec la drum cu idei preconcepute aşa că am aşteptat întalnirea cu el cu inima şi mintea deschise şi bine am făcut, pentru că am descoperit un om foarte dedicat istoriei dacilor, un om de omenie care povesteşte cu muuultă pasiune despre Sarmizegetusa Regia şi despre istoria dacilor, amestecând cu umor şi naturaleţe amintirile personale cu legendele şi cu cercetările specialiştilor. Din vorbă în vorbă chiar am avut surpriza să descoperim că avem o cunoştinţă comună, pe Cătălin Borangic, un alt pasionat de istoria dacilor despre care am mai amintit într-un articol mai vechi în care am prezentat doua filme despre istoria dacilor.
Când am ajuns la intrarea în Sarmizegetusa Regia am fost întâmpinaţi de oamenii care asigură paza sitului arheologic de la care am aflat câte ceva despre numărul de turişti care viziteaza acest monument. În acea după amiază, până la ora la care am ajuns noi acolo erau deja peste 90 de bilete vândute şi asta într-o zi în care temperatura a fost de doar 7 ° şi a plouat destul de tare. Ne-au spus că în perioada de vară au avut şi peste 800 de bilete vândute într-o singură zi. Sper doar ca măcar o parte din banii încasaţi pe biletele de intrare (care de fapt sînt foarte ieftine: 5 Lei pt. adulţi şi 2 Lei pt. copii) să fie reinvestiţi pentru a pune în valoare acel crâmpei de istorie şi pentru a asigura cât mai multe facilităţi turiştilor de bună credinţă.
După ce au sosit Radu Bădoiu, Dan Dragomir şi Bogdan Ciuclaru am început vizita dar nu înainte de a mai avea parte de o mică lecţie de istorie chiar acolo, în faţa porţii de vest a oraşului cetate Sarmizegetusa Regia. Nunu Brilinky a continuat povestirile pe toată durata vizitei la Sarmizegetusa, vizită pe care am fost nevoiţi să o scurtăm din cauza unei ploi care a făcut ca temperatura de 7 ° să pară şi mai mică. Pe parcursul vizitei am văzut pe viu ce înseamnă expresia „dacii îşi zideau munţii” pentru că tot ansamblul de fortificaţii şi temple de la Sarmizegetusa Regia se află pe terase întărite cu ziduri de sprijin. Acum, după preluarea în administrare a sitului arheologic de către Consiliul Judeţean Hunedoara, a fost curăţat lăstărişul din pădure şi aceste terase se pot observa foarte bine.
Din anul 1999 ansamblul cetăţilor dacice din munţii Orăştiei face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO dar acest areal este cuprins şi în Parcul Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina astfel că cercetarea arheologică în perimetrul acestui sit arheologic este oarecum în coadă de peşte. Conform legislaţiei actuale, copacii cuprinsi în Parcul Natural din zona Sarmizegetusa, nu pot fi tăiaţi – chiar dacă sînt bătrâni şi nu prezintă mare interes economic d.p.d.v. forestier – iar sub acei copaci zac încă multe construcţii şi obiecte din perioada preromană a Daciei.
O furtună violentă din această vară a trântit un copac iar atunci când se lucra la înlăturarea copacului, care bloca drumul secundar spre incinta sacră, printre rădăcinile lui a fost descoperită o matriţă hexagonala din bronz care se crede că era folosită pentru realizarea tiparelor destinate turnării unor piese decorative din aur şi argint. Şi uite aşa, copacii protejaţi de lege, încă acoperă muuulte vestigii ale vechii capitale a dacilor, mai ales că cercetările arheologice nu cred că au cuprins mai mult de 10% din acel spaţiu.
La plecarea de la Sarmizegetusa Regia am mai făcut un popas în care am profitat de ospitalitatea ghidului nostru – Vladimir Nunu Brilinsky – şi unde ne-am încălzit în jurul unor ceşti de ţuică, fiartă cu zahăr foarte ars dar, din păcate, n-am reţinut denumirea locală a respectivului preparat. Cu sau fără denumirea specifică, pot spune că la gust a fost foarte bun şi de încălzit ne-a încălzit :). Dacă nu trebuia să ne întoarcem încă în acea seară la #ConaculArchia cred că ne-ar fi apucat dimineaţa ascultându-l pe Nunu Brilinky cum povesteşte despre daci, despre Sarmizegetusa Regia sau despre „aventurile” pe care le-a trăit în lupta cu vânătorii de comori sau cu diverşi dezaxaţi mistici.
N-am scris nimic despre ce puteţi vedea la Sarmizegetusa Regia pentru că există pe net numeroase descrieri ale capitalei dacilor (unele mai tehnice, altele mai subiective) şi mai ales, n-am scris pentru că Sarmizegetusa Regia trebuie văzută personal iar dacă aveţi norocul şi de un ghid aşa cum am avut noi,o să fiţi de-a dreptul încântaţi şi o să uitaţi greutăţile drumului … drum care pentru anul viitor are asigurată finanţarea pentru asfaltare aşa că la anul în toamnă sper să reuşesc să merg pentru câteva zile în zonă, ca să pot vedea şi celelalte cetăţi şi să mă reîntâlnesc cu Vladimir Nunu Brilinsky, cel care spune despre el:
Sunt dac până la moarte şi dincolo de ea. Nu vreau să schimb lumea, ci doar să-i atrag atenţia atunci când o ia razna.
Ultimii 300 de metri pana la cetate sunt chiar greu de parcurs cu o masina de strada. :))) La curba acea stramta, in rampa, la baza muntelui, tin minte ca era nebunie, mai toti se impotmoleau (inclusiv eu :D) pentru ca era pietris pe portiunea de asfalt iar virajul ce urma era destul de stramt, peste mana, trebuiau facute 2 manevre pentru a-l trece! Dar a meritat cu prisosinta efortul, cetatea este spectaculoasa si acum, dupa 2000 de ani. Inca de intrare te cuprind fiori, cand vezi arborii aceia foarte inalti, asezati parca in asa fel incat sa creeze sentimentul de ”paznici”! 🙂
Faina experienta!
foarte interesanta aceasta vizita intr-un loc atat de incarcat de istorie… Iata ca mai sunt si oamenii care relateaza si de la fata locului nu doar informatii luate d epe net.
Cum n-ai retinut, era de neuitat: „crampa!” 🙂
Pai cand era pronuntat numele preparatului eu galgaiam din cana asa ca n-am prea auzit 🙂
Frumoasa lectie de istorie. Paraca ne-ai adus si pe noi acolo, la #Sarmizegetusa.
Observ ca incet dar sigur, romanii incearca sa-si arate adevaratele bogatii, sa fie oaspeti inainte de toate.
Mă bucur că te-ai destins. Trebuie organizată o adevărată expediţie, ca să ajungi acolo.
Ai prins o vreme superba pentru fotografie. 😉
Referitor la drumul pana acolo … in aceea curba dintr’o rampa foarte inclinata ai nevoie de oleaca de maiestrie sa iti iasa sau … ai varianta in care intri cu fata in aceea parcare si intorci masina daca nu esti sigur pe tine. 😉
Felicitari pentru aceasta vizita. Si eu am fost de curand pe urmele dacilor. Detalii in curand pe blogul meu
Cu ce mai faci poze acum? Le prelucrezi înainte (nu mă pricep, știi doar)? Arată super!
Pozele din articol sunt facute tot cu vechea mea sapuniera (Sony cyber-shot W80) si unele chiar cu telefonul (Motorola Defy).
Vezi ca ai scris gresit Sarmizegetusa in titlu si in prima fraza … 😉
🙂 am corectat, multumesc.
Deci asa arata Discul Solar, fara ceata de sectanti (aka Zamolxis Fan Club).
Oho … bine ai revenit Nepoate!
Am fost acolo chiar la o zi dupa „vizita” lui Oreste.
Frumoasa vizita, dar si o interesanta lectie de istorie…
as vrea sa ajung si eu acolo la un moment dat
superb peisajul,la anu merg si eu acolo 🙂
Inainte de a merge acolo cauta pe net si citeste regulamentul de vizitare a unui sit istoric ca sa nu ai surprize si sa fi trimis in SPAM … pentru ca acolo spam inseamna prapastie … aici pe blog ai scapat usor 🙂
De mult imi doresc sa fac o vizita acolo. sper sa reusesc cat mai repede sa ajung sa observ minunatele edificii istorice. Foarte buna postarea si pozele. Multumim
Nu am reusit sa ajung niciodata sa vizitez Sarmizegetusa, dar din descrierea dvs nu suna deloc cum a fost prezentat de Daniel Roxin si ceilalti care promoveaza istoria geto-dacilor pe la televizor. Ei au spus ca acolo se joaca copiii fotbal pe ruinele cetatii, unii iau pietre mari de acolo, si ca paza este aproape inexistenta. De ce ar fi spus asta daca dvs ati gasit acolo cu totul altceva?
– Pentru ca nu respecta regulamentul blogului numele a fost editat.
Pentru ca sit-ului arheologic de la Sarmizegetusa Regia este in administrarea Cons.Jud. Hunedoara de mai putin de un an si abia de atunci a fost numit administrator Vladimir Nunu Brilinsky si tot de atunci a fost instituita paza permanenta.
Daniel Roxin nu minte pentru ca acolo au avut loc multe distrugeri provocate de tot felul de descreierati.
Cu totii trebuie sa ne facem timp pentru astfel de vizite:!
Un loc de poveste incarcat de istorie care si acum poarta ampreanta stramosilor nostrii Daci! Am fost acolo in clasa a IV-a intr-o excursie cu doamna invatatoare, si nu am inteles eu prea multe la vremea respectiva, dar imi doresc sa ajung din nou in acest loc frumos ca majoritatea locurilor frumoase si incarcate de istorie din Romania, tara asta frumoasa dar vorba aia… pacat ca-i locuita!
Acum merita sa mergi la Sarmizegetusa Regia si pe langa vizitarea unui loc incarcat de istorie vei descoperi schimbarile pe care Vladimir Nunu Brilinsky, „omul care sfinteste locul”, le-a adus de cand se ocupa de administrarea acestui sit.
Mai avem mult pana sa invatam sa ne promovam atractiile turistice, englezii cu al lor stonehenge atrag mai multi turisti decat tote cetatile noastre la un loc…
Un loc superb in care ar trebui sa se investeasca mai mult!
Daca citeai cu atentie articolul ai fi vazut de ce nu se prea pot face investitii acolo.
De investit se poate investi in drumul de acces.